• Cerceii lu’ crap prăjit – part II

    1

    Trecu o luna de la cumplitul eveniment si mai mult de o luna de cand in patutul micutei asteptau, intr-o punguta rosie ca focul si catifelata ca spuma de ciocolata, primii cercei de estetica ai Ioanei.

    Pai da, ca perechea pusa cu pistolul special la clinica era medicinala nu de estetica, ma-ntelegi? Si cei de estetica fusesera cumparati de matusa si aveau pietricele si erau din aur aur si vai vai ce draguti si frumusei mai erau.

    Bun, bun, bun. Dupa o luna de rotit in fiecare zi si dat cu spirtulet se presupunea ca urechiusele sunt perfect vindecate si ca e timpul pentru cercei adevarati. Si asa era, urechiusele erau absolut perfecte… la fel de perfect insa se sudasera si cercelusii medicinali, pusi sub presiune, cu pistolul.

    Trage mama de cheita. Nimic. Mai trage mama de cheita, mai sa-si rupa unghiile. Nimic. Cea mica deja facea ca focul ca nu e foarte comod sa se opinteasca cineva in urechile tale si sa traga de ce ai inauntru.

    - Nu pot, face ingrozita.

    Intra in scena tatal, care nu a tras in viata lui cu unghiile de ceva, senzatia fiindu-i absolut insuportabila. Isi incordeaza bicepsul, cam care-i cat un cap de adult, isi fixeaza stanga pe cheita, dreapta pe bobita cercelusilor si trage. Cat un cap de adult de potarniche, bicepsul zic.

    Trage-ncet, trage tare, trage de sa ii sara plamanii. Nimic. Isi pune unghiile la bataie sa nu-i mai alunece minusculele elementele de tortura si iara trage. Trage-ncet, trage tare, trage de i se invinetesc unghiile. Nimic.

    Mama, adica exact exemplarul genial care aprobase si militase pentru punerea cerceilor era acum in deriva, suparata foc, nervoasa pe tot ce inseamna cercel pe lumea asta si ingrozita de perspectiva unor cercei care sa ramana acolo pana cand urechea creste peste ei… cum ar veni niste cercei pentru frumusete interioara…

    Tatal nu era suparat deloc, ba chiar era un pic multumit, poate de aia nu se grabea sa caute o solutie; in sfarsit putea sa isi verse naduful pe mama si restul populatiei feminine care il tocase marunt ca nu ii pune cercei.

    Dupa isi vocalizeaza de vreun trilion de ori nemultumirea, gasind surprinzator de repede moduri noi de a formula aceeasi idee, dar revenind tot timpul la expresia “pupeze nebune” cand descria tabara pro-cercei se duce dupa scule.

    Doua bucati patenti, da, fratilor, patenti. Unul mai subtire si unul mai gros. Da, din alea de scoti cuie, tragi de chestii blocate, rupi sarma si asa mai departe. Stiti voi cam cum e sa lucrezi cu doua patente langa urechiusa aia mica mica mica, in timp ce ingerasul zbiara, da din cap si e rosu ca un drac fiert?

    Nu, dom’le, nu ieseau nici cu patentul ca alunecau ca untul pe paine si era pericol mare sa ajunga copilul cu urechile ca rechinii.

    Cam vreo 2 ore s-au chinuit fara nici un progres. Da mai, nu va mai ganditi atat, n-au urechi, rechinii zic. A ramas sa gaseasca tatal o solutie pentru a doua zi. N-a dormit saracul toata noaptea, a citit vreo 4 tone de forumuri cautind vreo metoda testata si singurul lucru care l-a gasit a fost una bucata “se scot greu”.

    Nimerisera a doua pereche de cercei cu sudura inclusa din toate timpurile. A doua zi dimineata s-a sculat inginereste tatal si a mai incercat odata cu degetel dezvelite si bicepsii cat capul de potarniche. Evident, nimic.

    A trecut apoi la implementarea solutiei la care proiectase toata noaptea, un sistem de prindere-eliberare, fara pericol pentru urechiuse, fara riscuri, cu presiune mare insa dinamica mica, bazat pe punctele de sprijin, pe sistemul de parghie si pe acceleratia gravitationala constanta in spatiul newtonian.

    Cu alte cuvinte la doua furculite. Una bucata furculita sa prinda intre dinti cheita si cealalta bucata furculita sa prinda intre dinti bobita. Si gata frate iesira nenorocirile aia de cercei.

    Acu are din aia estetici, cu care se lauda ma-sa la toata lumea, exact ca pupaza.

    PS. sa mai spun ca dupa ce i-a scos cerceii a luat-o in brate pe asta mica si avea niste lacrimi cat strugurii in ochii aia mari si suparati… si a plans si tac-su cu ea in brate ca i s-a rupt sufletul si daca ar fi crescut pupeze in camara in momentul ala le-ar fi lasat fara pene pe toate?

     

  • Cerceii lu’crap prăjit – part I

    2

    Aceasta povestire este despre un tatic, neste pupeze si un ingeras de fetita.

    Acu vreo 2 luni statea taticul, la vreo 2 zile de fericitul eveniment, cu fetita in brate in clinica privata de la Bistrita, dupa ce infruntase vifornita iernii si pasul ingropat in zapada peste care trecuse muntii ca sa ajunga sa-si vada fetele. Intra una din domnisorelele frumusele de pe acolo si intreaba de cercei.

    - Cercei? Acuma?? Nu vedeti cat e de mica??? Da ce-am innebunit???? asta in timp ce-si acoperise complet odorul cu bratele si se intorsese cu spatele la uniforma asistentei.

    O saptamana, doua mai tarziu, nevasta si cu inca o prezenta feminina, il turuiau la cap pe  saracutul taticut cum nu i-a pus el cercei atunci, ca nu o durea deloc, ca e fetita si trebuie neaparat cercelusi ca asa e frumoasa, ca mai tarziu e nasol ca o doare, ca acum e momentul si asa si pe dincolo de nu mai avea unde sa se ascunda.

    Figura se repeta cu alte prezente feminine si aceeasi nevasta, de cate ori venea subiectul la indemana ( evident ca venea tot timpul) pina cand, exemplu de masculinitate tipica, omul a cedat si a zis ca la urmatoare vizita la clinica e de acord sa i se puna cercei… nu lui, lu aia mica.

    Vine si ziua fatidica, el se spala pe maini scurt si convingator transind clar problema: tu ai vrut, n-ai decat, pe mine sa nu ma bagi. Evident peste cuvintul lui nu se trece de aia vine tot o domnisorica din aia draguta direct la el si-l ia ca ca din oala : haideti sa punem cercei.

    - Fir-ar la nabii, tot pe mine a picat sa-mi chinui copilu’, nu ajunge ca am lasat de la mine? Cruci, biserici si diferiti sfinti pe clanta usii…

    Nu, nu mental, chiar cu voce tare de se facuse o liniste de mormint printre toata populatia feminina din sala de relax a clinicii.

    Intra cu fetita in brate, asistenta incepe iar cu placa aia ca nu o doare, ca o sa  tipe putin din cauza ca o sperie zgomotul pistolului si alte bazaconii.

    - Mda, nu o doare un ac bagat in urechi, de doua ori…. nu, nu, sigur e de la zgomotul pistolului…

    - Nu e nevoie sa o tineti, ca acu doar ii fac semn cu markerul…

    - Zau? Ia d-aici.

    Trec cateva minute.

    - Poate totusi o tineti un pic…

    - Aaaa, trebuie?

    Tin fata linistita ( n-avea de unde sa stie tortionara de la inceput ca Ioana e ca argintul viu) si ii face doua semne cu marker negru unde sa aterizeze cumplita unealta.

    - Acum o sa o tineti cu fata la mine si de maini si de cap sa nu se miste. Daca nu doriti sa o tineti dv chem pe cineva.

    - Mda, daca tot e sa o chinui macar sa o tina tac-su, pica-v-ar parul de sadice.

    PAC, PAC si urlete de tremura podeaua clinicii si se auzea la 3 camere mai incolo, unde nevasta disparuse la doctor, exact la timp bineinteles, de-o-ntrebase medicul dand nedumerit din cap – Ioana face asa?

    - O tin un pic sa o linistesc, zise asistenta imediat si-i lua fetita in brate.

    Tatal ridica o spranceana in sus, adica exact acelasi lucru care il facuse cand auzise ca nu trebuie sa o tina la semnele cu markerul.

    Trecu 1 minut, trecura 2, trecura 3, de nu mai stia mititca pe unde sa scoata camasa, ca bebelania urla de spargea ferestrele si se facuse mov.

    - Nu mai bine o iau eu si se linisteste in secunda doi?

    - Da? Da!

    Luat in brate – liniste totala, dar niste lacrimi frate cat oul de porumbel ii curgeau pe obrajori. Iar incepu tatal sa bombane deosebit de elegant despre obiceiul asta stupid, despre uite ce zice asta mica “sunteti niste batuti in cap sadici si fara mila” si despre parintii si locurile de provenienta ale personalului medical, nevestii si tuturor prezentelor de gen feminin care contribuisera la aparitia acestor momente in viata lui de tatic linistit.

    - in episodul urmator, despre razbunarea cerceilor, despre o noapte de cautat solutii, despre furculite si cine mai stie ce.

     

  • Casiere din Lidl sunt de căcat

    0

    Astazi, stand la rand cuminte cu produsele pe banda, surprind o discutie aprinsa intre o casiera din spate care isi stergea banda si un client nemultumit. Casiera se luase in gura (e expresia cea mai potrivita) cu un client nemultumit, client ce ramasese destul de politicos, insa. Dupa plecarea clientului, un altul incerca sa isi aseze produsele. Faza la care ea, enervata, ii spune „ e inchis aici”, ca apoi sa strige foarte deranjata in gura mare la colega din spate „nu stiu fata ce e cu astia, ce tot vin aici, cand sunt atatea case libere in spate” ?

    Ajung eu in fata cu produsele, tipa de la casa mea (cu cea mai plictisita fatza din lume), nu spune nici buna ziua, nici nimic. Da produsele pe banda in sictir pana ajunge la obiectul magic (un avocado). Se uita la el ca la un puzzle scos din joben la un show de magie, il intoarce pe toate partile si ma intreaba total dezinteresata „asta ce e?”. Ridic sprancenele a mirare, o informez, ea da produsul mai departe, achit, nu aud niciun la revedere. Da mai departe produsele urmatorului client. Pun pariu ca daca acesta nu are vreun mango printre produse, nu o sa deschida gura deloc.

  • Otită…

    1

    Au au au

    Cred ca am otită. Ma manaca si doare urechea dreapta de mor. Asa ca, la fel ca tot omul pe care il doare cate ceva, m-am dus direct la Google. Si cu ocazia asta mai dau de un site. Crima rau. Pentru ca e un site pe care poti pune intrebari si primi raspunsuri de la lume. Ceea ce, evident, duce uneori la haz extrem.

    Cateva exemple:

    ANONIM intreaba:

    -Cum pot sa ragai intentionat? Dar sa spun helo cand ragai?

    -Cum pot urmari Tv Trinitas pe internet?

    -Ati observat vreo schimbare la Mountain Dew? Pare ceva mai galben si cu un gust mai naspa in ultimu timp…

    - As putea afla data in care am primit anumite mesaje,tinand cont ca le-am sters?

    - Ce s-a intamplat saptamana trecuta in cameleonii de pe 11 iulie pana pe 18?Ce a patit Veronica?De ce s-a certat Esteban cu Izabela si cu Alexandra?

    - De ce prietenii virtuali nu sunt sinceri,ma refer la un fost prieten.

    - Nu stiu ce sa zic.Nu stiu daca am fata OVALA sau alungita… Eu ma tund la un stilist.Se face sa il intreb pe el?Sau nu stie?

    - De ce ne este dat sa suferim,noi fetele…din cauza baietilor? DE CE?

    - Daca zic cuiva: “Vino la biliard.” ; “Hai la biliard.” ; “Hai sa mergem la biliard.” sau “Te chem la biliard.” inseamna ca trebuie sa fac cinste sau platim fiecare? Daca ziceam “Te invit la biliard.” ; “Iti fac cinste la biliard.” sau “Te scot la biliard.” inseamna ca trebuie sa fac cinste, nu-i asa?

     

    Otita mea mai trece…

  • Nedumerire

    0

    Nedumerirea mea de astazi: cum ma sa fii atat de dobitoc incat sa vii cu ideea ca in softul unui telefon, la mesaje predefinite, sa pui mesajul “si eu te iubesc” ???
    Sau cat de dobitoc poti fi sa te folosesti de un astfel de mesaj predefinit in incercarea de a raspunde mai repede, chipurile, prietenei/ prietenului?
    Chiar asa de lepra esti incat sa nu tastezi treaba asta? Chiar asa mult timp se presupune ca ti-ar lua, incat a fost nevoie sa fie facut un sablon ca raspuns?
    Ma mir ca nu angajam papagali vorbitori pe care sa ii invatam declaratii de dragoste pe de rost, si sa le punem placa de fiecare data iubitilor/ iubitelor. Asta tot asa, ca sa economisim timp…

     


  • Cum să îţi trăieşti viaţa cu graţie

    0

     

    Cunosc o gramada de persoane (cu mine in frunte) care ar putea sa isi bage lejer ceva in ea de viata daca de maine s-ar busi netul.
    Nu stiu cum sunt altii, da’ la mine in casa daca (fereasca Dumnezeu, scuip de trei ori in san) pica netul sau se strica calculatorul, e o atmosfera asemanatoare cu priveghiul. Viata nu mai are brusc niciun sens, intru in panica, apoi in depresii, imi pierd pofta de mancare, am cosmaruri cand dorm, iar viata mea sociala e practic, inexistenta.
    Nu am sa stau acum sa analizez fenomenul yahoo messenger (cum a aparut, cum ne schimba viata), ca nu-s in masura, desi la cat timp pierd cu el, ar trebui sa imi dau doctoratul pe tema asta.
    Faza care ma seaca pe mine e de ce nu se scoate un cod al bunelor maniere pe mess? Ca daca tot am dezvoltat o adevarata societate virtuala, se impune si bunul simt, tre’ sa existe anumite limite…

    De exemplu, as vrea sa stiu si eu:

    - Cate massuri pe zi maxim e ok sa dai?
    - Buzz-ul e sau nu o impolitete? Ar trebui folosit doar in cazuri de maxima urgenta?
    - Daca dau web-ul, am voie sa mananc intre timp?
    - Cand intru e obligatoriu sa dau mass cu “buna” la toata lumea?
    - Daca pica netul brusc, data urmatoare cand intru trebuie sa cer scuze tuturor cu care vorbeam in momentul ala?
    - La ce interval de timp e preferabil sa setezi idle-ul?
    - E ok sa ies fara sa zic pa? Sau zic pa doar celor cu care am vorbit? Dar celor cu care conversatia a ramas suspendata, le mai zic sau nu? Sau, poate e mai bine sa trimit iar un mass :d
    - Daca fac baie sau stau pe wc, sau fac orice altceva, e de preferat sa pun la status?
    - E frumos sa stai pe invisible?
    - E urat sa day copy/paste la conversatii sau la franturi de conversatii?
    - E ok sa anunti botezuri sau inmormantari la status?

    Pot continua pana maine lista, dar acum ma gandesc la alta…cu lucruri penale care ti se pot intampla pe mess sau la gradul de penibilitate a massurilor/statusurilor de gen “noi poziliiiiici…dati un comment ca nu va cade mana” …WTF?

  • Hai că se poate, România!

    1

    In ultima vreme vad tot mai des diverse campanii de sensibilizare a populatiei cu privire la mizeria de pe jos, la cum sa faci un gratar in curatenie, despre cum sa nu scuipi pe jos sau sa faci un picnic fara sa dai pe jos.

    Oricat de bine intentionate ar fi aceste campanii, nu pot sa nu remarc inutilitatea lor. Cocalarii tot cocalari o sa ramana, educatia nu se face acum, la douazeci si ceva de ani. Plus ca mi se pare penibil ca pentru o tara sa fie nevoie de astfel de campanii. Pentru ca sunt niste lucruri de bun simt, pe care nici nu ar fi trebuit sa vina cineva sa ni le spuna ca trebuie facute.

  • 23 de zile. 184 de ore.

    0

    Ma trezesc in fiecare dimineata de luni pana vineri la ora 6. Cu gandul fixat pe ora 16.
    Ma trezesc in fiecare luni dimineata cu gandul la vineri dupa-amiaza, cand voi plescai fericit cu gandul la sambata dimineata, cand ma voi gandi cu bucurie ca pot sa dorm pana la 10, si nu pana la 6.
    Viata se desfasoara cu adevarat in week-end.
    Urasc duminicile. Fiindca ma fac sa ma gandesc la luni. Fiindca mie imi place sa anticipez.

    Cele mai perfecte sunt dupa-amiezile de vineri. Fiindca te fac sa te gandesti la sambata, cand o sa dormi pana la 10. Cred ca ati prins ideea.

    Treaba mai pe scurt e ca am descoperit ca viata e de kkt. Nu mi-a spus nimeni cand m-am nascut ca o sa fie asa, ca altfel nu ma mai inscriam la asta.

    Muncim 23 de zile pe luna ca sa ne putem distra 8.Pierdem 23 de zile pe luna din viata ca sa ce? Unde e recompensa pentru ele? Cand toate feţele obosite si plictisite de la metrou se regasesc la mall? Fiindca asta e singura consolare si relaxare care ne-a mai ramas. Lingatori de vitrine in timpul liber.

    Avem senzatia ca impopotonandu-ne, pierdem in mod mai stilat cele 23 de zile pe luna din viata.

    Cica cel mai bine in viata e sa faci/muncesti ce-ti place. Eu nu cunosc pe nimeni care sa aiba parte de asa ceva.

    Bag mana in foc ca nici actritele porno nimfomane nu au chef sa se craceasca de fiecare data cand au filmare. Si ca nici Delia Matache nu se da in vant asa tare sa raga pe scena la fiecare concert.

    Poate singurele care isi adora locul de munca sunt fetele alea care se despoaie zilnic in Can-can. Cel putin asa imi dau senzatia. Ca prea o fac de fiecare data cand au ocazia. Dar asta e doar o supozitie de-a mea. Poate in adancul sufletului lor isi detesta si ele meseria.

    Imi vine sa imi fac o livada, sa imi pun o basma in cap si sa vand mere la sosea. Poate doar asa am sa reusesc sa scap din sistemul asta.

  • De ce mi se pare super amuzantă harta de metrou a Bucureştiului…

    1

    Harta Metro Londra

     



     

     

    Harta Metro Paris


     

    Harta Metro Bucuresti :) )

     



  • Febra Feisbucului

    3

    The Ideomaniac: deci nu se mai coc rosiile alea odata

    The Ideomaniac: disper

    Matei: bai

    Matei: tu te joci

    Matei: jocuri pe facebook?

    The Ideomaniac: da

    Matei: ahaha

    The Ideomaniac: ca il joaca toata lumea la munca

    Matei: ce handicapat tre sa fii

    The Ideomaniac: si m-a prins si pe mine

    The Ideomaniac: de asta mi-am facut cont pe facebook

    The Ideomaniac: sa ma joc country life

    The Ideomaniac: ma cac pe el de facebook

    The Ideomaniac: alt site de matrimoniale

    The Ideomaniac: mai omule da nu era clar de ce mi-am facut contul

    The Ideomaniac: pana si statusul meu zice “faceti-mi cadouri pe country life”

    The Ideomaniac: singura interactiune cu membrii facebook este: “alex sends u a gift of chicken” si mesajul meu este: can i have some stone pls?

    The Ideomaniac: gata m-am pus pe facut ketchup

    The Ideomaniac: hai omule fa-ti si tu cont pe country life si trimite-mi si mie o gaina ca am mare nevoie

Page 1 of 3123»